Grădiniţa de copii a fost înainte o construcţie pentru fânar şi grajd, care a păstrat pe o grindă de stejar incizat anul construcţiei, 1842. Ajunsă într-un stadiu avansat de degradare, în 1992, la iniţiativa preotului şi a soţiei sale, care era învăţătoare, a fost consolidată, restaurată şi amenajată ca spaţiu pentru gradiniţa de copii.
Construcţia, lungă de 15m şi lată de 6m, este din bârne de stejar pe soclu de piatră, cu un mic beci. I s-a facut sarpantă nouă, s-a pus termoizolaţie şi învelitoare din şindrilă asemenea casei parohiale, s-a adăugat o prispă pe stâlpi din lemn şi pardosită cu cărămidă pentru protecţia pereţilor din bârne aparente. Spaţiul pentru gradiniţă (24 de copii) a păstrat vizibile elementele sarpantei, creând astfel pentru copii o atmosferă interesantă si foarte primitoare. A fost dotat cu toate utilităţile necesare: grup sanitar pentru copii, instalaţii electrice, de gaze, încălzire centrală, spaţiu pentru centrala termică proprie.
Spaţiul de joacă din curte cuprinde leagăne, un mare loc cu nisip, măsuţa cu scaunele din trunchiuri de copaci şi două construcţii speciale: „Casuţa Sfintei Vineri” şi „Castelele cu tobogan”. Ambele construcţii sunt ridicate pe tălpi de stejar cu structura din lemn de brad şi acoperită cu şindrilă.
Arhitect Livia Câlţia
